BARBIE DESCULȚĂ

nekta barbie

Erau la noi la bloc niște copii nu neaparat deștepți grămadă, dar șmecheri. Adică știau ce să zică să se scoată din orice situație sau să te blocheze. Erau isteți totuși. Dacă te contraziceai cu ei, indiferent pe ce temă, dacă nu știu, tu ziceai că Charizard nu-i chiar așa bun ca Arcanine păi s-a terminat tot! Pentru că băiatul de la bloc îți zicea clar „vezi că tata-i politist” și era gata treaba. Era musai să treci de partea lui Charizard. Înțelegi? Dacă taică-to era polițist, practic erai cel mai tare din curtea școlii. Dacă taică-to nu era, atunci te supuneai celui mai tare din curtea școlii. Cam asta era politica-n copilărie. Cam cum e acum la oamenii mari. Funny. Unu’ zice vedeți că io-s cel mai tare și ăialalți se lasă conduși. Vezi? Nu trebuie să fii deștept grămadă. Trebuie doar ca taică-to să fie polițist.

Erau la noi la bloc niște fete cu păpuși Barbie din Germania. Din alea cu păr fin, ca de om, ”din alea ce li se îndoaie picioarele”, cu haine de schimb și pantofiori. Cine avea pantofi la păpușa Barbie era cea mai șmecheră. Deci ca să fii cea mai șmecheră în gașca de fetițe prin ’96 trebuia să ai o mătușă-n Germania. Bineînțeles, nu aveam. Bineînțeles, nu eram șmecheră. Din contră, mă jucam tot cu frică. Oricând puteam face ceva greșit și vreo fetiță-lider ar fi scos replica fatală „Ioana, te zic la maică-ta” sau și mai grav „te zic la maică-mea”. De parcă ce mama naibii am făcut chiar așa? Că asta era faza. Copiii scoteau replicile astea să-ți taie maul. Să se țină ei șefi. Până la urmă nici joaca nu mai era așa pură cum o găsești azi în citatele despre copilărie.

Tata n-a fost polițist. Tușică-n Germania n-am nici azi. Am în Norvegia, dacă se pune. Nu mai am nici 6 ani, dar dacă aș avea pe cuvânt de nu le-aș zice fiilor de polițiști „cheamă-l, mă, pe tată-to jos! Cheamă-l, să văd ce-mi face. Mă arestează? Mă bagă la pușcărie că-mi place de Arcanine?”. Că așa ziceau. Și eu îi credeam și tăceam. „Du-te și zi-mă, tu Alexandra, la maică-ta! Du-te și spune-i ce-am zis și ce-am făcut, să vedem ce mi se poate întâmpla! Strig-o, hai, să iasă-n geam! Sărutmâna, haideți jos să mă bateți că i-am ieșit din vorba fiicei dumneavoastră de-o vârstă cu mine!”

Vezi, ghinionul sau norocul meu că-mi amintesc foarte multe momente. Eu zic norocul. Că Nekta asta mare poate acum s-o ia în brațe pe Ioana aia mică și să-i spună „piticule, hai să mergem în Auchan să ne uităm la păpușile Barbie să-ți alegi câte vrei” și Ioana aia mică să-mi răspundă zâmbind „mi-e de-ajuns că ne-am întâlnit și ne-am împăcat cu copilăria”.

Scris de Nekta  ♥.