E DE LA PLOAIE.

Cognac and Coffee | via Tumblr

Mă trezesc în ploaie de câteva zile, ploaie, nu zăpadă, nu lapoviță, ploaie. Apă. Parcă pământului îi e sete, c-a băut azi-noapte până târziu te miri pe unde și-acum e mahmur și-are gura uscată. Ploaie, nu zăpadă în decembrie, că poate suntem murdari și-ntâi ne curățăm, dup-aia ne-mbrăcam în alb. Sigur suntem murdari, am făcut destule anul ăsta. Gândește-te numai acum, pe final, de câte ori am dat-o-n bară. Da’ ne plouă mizeriile și apa ni le duce nu știu exact unde, dar la vale, exact pe-același drum pe care duce și două mii paișpele.

Mă trezesc în ploaie de câteva zile, singură într-un pat dublu, loc ar fi suficient pentru doi, cu cearceaful ieșit și adunat sub mine. Niciodată n-o să-i înțeleg politica, frate, dacă seara te prind frumos sub saltea și crede-mă, nu-i o plăcere să-mi fac unghiile praf, păi stai cum te pun măcar 2 nopți! Măcar! Nu mai tot ieși.

Mă trezesc târziu, fără alarmă, leneșă și înceată, poate și pentru că mă trezesc în ploaie și poate și pentru că jobul meu începe când al tău se termină. La 4 PM. Cobor întotdeauna pe partea fără șlapi și calc desculță până-n baie, unde-i gresie și frig și mă mut dintr-un picior în altul, ca berzele. Am zis că la următorul salariu o să cumpăr 3 perechi de papuci de casă: pentru baie, bucătărie și cameră. Au trecut vreo douăzeci de salarii de când tot zic și tot desculță mă prinde ploaia de dimineață.

Aprind becul în bucătărie, pun apă-n ibric, dau draperiile la o parte, plouă și e gri, dar într-un mod ciudat chiar îmi place. Sting becul din bucătărie. Stau pe pervaz până dă apa-n clocot. Citesc titluri pe care n-am apucat încă să le citesc. Doamne, atâtea cărți, așa puțin timp! Curând o să le împachetez în cutii mari, furate de la aprozar. Dă apa-n clocot. Amestec în cafea. Miroase e scorțișoară, a ploaie și a începuturi noi cu tabieturi vechi. Ies aburi.

. | via Tumblr
________________________________________

Scris de Nekta  ♥.