THE COOL KIDS

fuck dishes | via Tumblr

Când speli vase. Când faci pipilică. Dacă mai zice cineva așa. Când te ții de bară-n troleu. Când nu poți să dormi. Dar și când o faci. Când dă laptele-n foc și miroase dup-aia-n toată casa. Când își termină mașina programul. Când întinzi haine. Când îți intră șampon în ochi. Când cauți ceva-n mailuri și dai de altceva. Când îți pilești unghiile. Când auzi o piesă. Când ieși cu gunoiul. Când n-o aștepți, atunci te lovește. Amintirea.

Știi că oamenii zic mereu clișeul ăla cu trecut-prezent-viitor. Că nu-i okay să te-ntorci în trecut, că nu ăla contează, că hau, că bau. Dar nu se-ntoarce nimeni. Vine el peste tine, nu-nțelegi? Nu e ca și cum toci ceapă-n bucătărie într-o zi și dacă tot se anunță lacrimi, atunci zici „ia hai să mă și gândesc io la ceva melancolic”. Nu. E altceva. E din setările noastre. Nu știu chiar exact-exact cum funcționăm noi, rasa umană, dar am o vagă impresie că cineva ne trage de cheițe din când în când și e bine calculat „cândul” ăla că prea ne-apucă pe toți deodată. Amintirile. Care nu neaparat că ne răscolesc și chinuiesc cum li se-ntâmpla în ’99 băieților de la 3 Sud Est, dar vin așa, cu un scop. Să-ți zică „servus, mai știi ce faină era viața ta în liceu? Și simplă. Curată. Te durea la patină. Cu mama și tata în casă, mâncărica pe masă, sandviș la școală, uniformă, fluturași în stomac, Yahoo Messenger instalat pe Pentium II, telefoane cu clapetă, de-astea. Mai știi?”

Mai știu, sigur că mai știu. Cum să nu știu? Era atât de simplu și eram atât de simpatici! Și nu știam că suntem simpatici. Ne făceam probleme. „De ce nu-mi scrie? Nu mai are credit? De ce nu-mi dă beep? De ce nu intră cu mine? De ce nu zice el ceva primul?”
Doamne, aș vrea să ne putem lua în brațe noi ăștia de acum pe noi ăia de-atunci. Să ne strângem tare-tare. Să ne zicem „mă micuțo, nu făceai nimic greșit! Îți plăcea și ție un băiat…tot un micuț, până la urmă. Erați necopți. Dar vă plăcea să mai faceți pe vitejii pe coridor. Și acasă mai băgați câte-un plâns. Și uite așa.”

Când îți mai dă bobârnace trecutul n-o face că-i băiat rău. O face că…știe el de ce. E modul lui neașteptat de a-ți arăta că momentele-n care te fâstâceai atunci, acum ți-ar părea naturale. Și ce n-ai știut să zici la timp, ai știi să zici acum.
Și ce nu știi să zici în 2015 o să știi să zici în 2025. Când o să speli vase sau o să fugi la pipilică. Dac-o să mai zică cineva așa, Doamne iartă-mă, că urât te mai exprimi, fetițo! Stai să vadă maică-ta ce-ai scris. Că nu funcționăm toți chiar cum trebuie. Mai dăm și rateuri, mai suntem și versiuni neupdatate, cheițele mai ruginesc, de-astea… 🙂 Suntem șozi.

(în sensul simpatic de Mediaș)

Photographs

__________________________

Scris de Nekta ♥.

Anunțuri