CITATUL CA SPORT NATIONAL

Am tot vrut să vă întreb, fără să fiu nesuferită, ce mama supărării faceți cu citatele alea ce le tot distribuiți după ce ieșiți din casă? Ce se întâmplă cu ele? Apoi mi-am dat seama că nu am cum să întreb una ca asta fără să fiu nesuferită, așa că mi-am asumat ditamai eticheta și am întrebat: ce faceți cu citatele lui Toni după ce ieșiți din casă? Nu mai rețin acum dacă e cu igrec sau i normal, da’ nu cred că are vreo relevanță, asemeni textelor degeaba scrise cu Arial de-o șchioapă, bolduit, pe un apus oranj chihlimbar pe lac azur… care rimează cu ceva din trei litere, dar nu mai zăbovim asupra acestui aspect, că e târziu și analiza-i mai lungă.

Cu 11.000 de likeuri and still counting îmi sare-n ochi mesajul „ÎN ZIUA DE AZI, OAMENII ȘTIU PREȚUL LA ORICE, DAR NU CUNOSC VALOAREA LA NIMIC. Bine, Toni, mulțumim de infos, hai că ne-ai cam dojenit, nebunaticule care ești tu nebunatic, pământul e rotund și uau!, ce dragă de revelație ai putut avea. Nu știi, cât e kilu’ la cireșe-n Obor? Că n-aș mai lua din Rahova dacă zici că merge mai bine piața-n partea aialaltă. Că, tu ai zis-o, în ziua de azi oamenii știu prețul la orice, numa’ eu pe nicăieri.

Share-urile acestei revelații depășesc lejer 4000, iar la secțiunea comentarii este un battle foarte strâns între „așa este” și „exact”, ambele urmate de foarte multe semne ale exclamării. Da’ știi câte? Multe, îți spun!!!!!!! Unele cu space între ele ! Doar Cecilia se remarcă printr-o replică cel puțin halucinantă „hncerca la alta porta cu mine nuti merge usar”. Avem un badass aici, oameni buni, încă nu mă pot hotărî dacă Ceci o strigă pe Nuți, ușar e noul sinonim pentru portar sau tastatura îi este pe păsărește. Ceva tot trebuie să fie acolo.

citat

ceci

Întrebarea râmâne în picioare: ce faceți cu balivernele alea pe care le distribuiți după ce ieșiți din casă? După ce opriți computerul? După ce puneți telefonul în buzunar? După ce treceți din online în real? Teoria o stăpâniți excelent, am văzuuuut, cinste vouă, sunteți perseverenți grămadă. Da’ practica? Păi ce facem cu ea? Păi unde-i, mă nene, bunătatea aia și sufletul ăla frumos nevoie mare al omului când faci kung fu, făra panda, cu el pentr-un loc în RATB? Păi cum aplici duma aia cu „toată lumea are ceas, însă nimeni nu are timp” când tu te-mpingi și te calci în picioare la coborâre? Că pe-online îi cam blamezi pe ăia fără timp, da’ pe real, ce să vezi, ești unul dintre ei. Sau mi se pare? Mi-ai luat oja de pe degetul mic în sprintul spre ușă, nu mi se pare, e chiar pe bune.
Te rog, insist, mai spune-mi cum plătești tu factura aia de opt sute de mii (că pe-aici încă se mai zice așa, #oldschool) cu o vorbă bună și-o îmbrățișare la ghișeu? Ia spune-i tu lu’ Nekta, cum e cu banii ăia care n-aduc fericirea și de care n-ai nevoie în viață, că moneda nu înseamnă nimic, că jobul trebuie lăsat tot la două zile dacă nu faci ceea ce iubești, că nici nu-ți poți închide portofelul din minimul ăla pe economie ce-l iei, așa ți-e de plin, că trăim cu toții într-o țară de turtă dulce, un fel de Hansel și Gretel la un cu totul alt nivel.
Mai spune-mi, te rog, cum nu-ți pasă că „lumea te bârfește prin spate, dar atunci când te întorci toți tac”, mai spune-mi, sunt beată de atâta înțelepciune! Hâc, cred c-o să parchez pe-orizontală puțin, prea multe baliverne provoacă somnolență. Trezește-mă la următorul post, merci, ai un suflet superb, apreciez!

__________________________

Scris de Nekta  ♥.