TOO COOL 4 SCHOOL

iarnaaa

ȘCOLILE RĂMÂN ÎNCHISE TOATĂ SĂPTĂMÂNA. Nu-mi amintesc să fi stat acasă-n copilărie din cauza iernii. Era un anotimp care se întâmpla cam o dată la alte 3 anotimpuri. De regulă, venea chiar imediat după toamnă. Îți dădeai seama de asta când începea să ningă, bună-ta îți trăgea peste șosetele de Cisnădie încă o pereche de șosete sănătoase, de lână, un șut în fund pentru avânt și la derdeluș cu tine! Nu te mai putea băga nimeni seara în casă, dar trebuia, a doua zi aveai școală. Iarna. Cine a mai pomenit așa ceva?!

Nu-mi amintesc să fi stat acasă niciodată din cauza iernii. Din cauza grevei, da. Vreo 3 zile. S-a terminat greva la fel de spotan cum a început, într-o joi, iar eu nu aveam tema făcută la Comunicare pe vineri. Știți voi, caietele alea speciale. O vineri Comunicare, una Lectură. M-am panicat deagaba, Lectură aveam. Nu-mi amintesc să nu fi mers la școală din cauza gerului. Niciodată. Îmi amintesc doar cum făceam ore cu geaca vișinie de fâș pe mine, iar în geamuri mai puneam câte-o perniță, că na, „să nu mă tragă”. Curentul. Stăteam pe rândul de la geam. Penultima bancă. Eram înăltuță, da. Nu avea generală 7 termopane pe-atunci. Dar avea copii care făceau școală și la minus toate gradele. Mai cu o căciulă pe cap, mai câte-o izmană sub blugi, și aia e, te descurcai. Nu-ți mai căuta nimeni motive să nu. În pauza mare fugeai la pompă să te dai pe ghețuș sau să mănânci țurțuri. După ore era jale dacă te prindeau băieții la zăpadă. Îți intra zăpada aia până-n suflet. Cred că mai rea decât zăpada pe piele era doar piatra mascată-n bulgăr. Dacă te nimerea, om te făceai!

Nu-mi amintesc să fi stat acasă din cauza unui anotimp niciodată. Țin legătura cu juma’ de clasă, chiar ne-am văzut de colindat și, nu să mă laud, dar au cam reușit toți în viață. Nu mor niciunii de foame ori frig. Adică, știi, nu i-a afectat iarna prea tare. La școală.

Nu spun că-i rău că ăștia micii sunt scutiți, da’ am ieșit de dimineață pe la 6 să plec la muncă și fază tare: în bocanci și cu un fâș n-am simțit nimic. Stați liniștiți, tot cu RATB-u’ și io, tot cu RATB-u’. Desigur, o să mai vorbim noi când o să fiu mamă, când o să fiu mamă…Să vedem, tot așa deșteaptă mă țin? Tot.   😀

Nekta