ARIPI

Părinții ortodocși, copilul ortodox. Părinții pesediști, copilul pesedist. Părinții vegetarieni, copilul vegetarian. Părinții sportivi, copilul sportiv. Sigur, ar fi tentant și comod să crezi că pruncu-i cum l-au învățat acasă și, Doamne-ajută, aia e, nu-l mai schimbi, din ce știe nu mai lasă, ce se naște din pisică tot șoareci mănâncă. Doar încă o prejudecată-n butoiul cu prejudecăți.

Numai că, vezi tu, vine-o vreme când pe copil nu-l mai îmbracă mămica, nu-l mai hrănește bunica, nu-l mai pune tăticu-n poartă. Copilu-i adult, creierul funcționează, i se aprinde-n ochi câte-o sclipire, aripile-s desfăcute, pe alocuri ciupărate, aterizează de regulă-n propriul cuib și, din când în când, cam o dată la 4 ani sau când vremea o cere, în mijlocul altor foști copii, actuali adulți. Sunt ușor de recunoscut după sclipire. Din ochi sau telefon. Tehnologia. Blamata, periculoasa, dar și bine înțeleasa tehnologie, cu acces la informație. Care pune motorașul în funcțiune. Care mișcă aripile. Care distinge binele de rău.

Unor oameni le-au fost tăiate aripile de mici. Au rămas la sol obligat forțat. Unii încă-și ling rana, alții însă învață să zboare prin copiii lor.

„M-au emoționat așa tare luminile și-așa-s de bucuros, că iar nu pot să dorm toată noaptea!” – Tata, mai devreme

16507652_1870626323155449_778624433_n

Nekta

foto: digi24

Anunțuri